Comuna Ceahlău, localitate caracteristică zonei de munte, s-a dezvoltat de-lungul unor cursuri de apă, evoluţia spatială nefiind compactă datorită reliefului ce a limitat-o.
Înainte de anul 1926,  teritoriul aparţinea comunei Hangu, dar evoluţia demografică şi distanţele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlău de la Muntele Ceahlău, la poalele caruia se află, pe atunci având în componenţă satele Schit, Leţeşti si Rapciune, inclusiv catunul Retes.
După anul 1956, i s-a adaugat şi satul Bistricioara în urma desfiinţării  comunei cu acelaşi nume. În anul 1960, lacul de acumulare Izvorul Muntelui a diminuat suprafaţa vetrelor de sat cu aproape 50%, intrând sub apa cele mai fertile terenuri, terasele joase si largi ale Bistriţei.  Au fost afectate în totalitate satul Leţeşti şi Cătunul Retes.
Deşi această zonă oferă condiţii mai puţin prielnice dezvoltării aşezărilor umane (altitudine mare, climă rece, păduri întinse, teren arabil puţin), au fost şi suficiente condiţii ca aceasta să cunoscă o străveche populare. Se remar­că o creştere a numărului de aşezări după secolul al XVIII-lea - prin aportul de populaţie venită din Transilvania, dar mai ales după mijlocul secolului al XIX-lea - creştere datorată dezvoltării exploatări­lor forestiere şi a industriei lemnului.
Oamenii au preferat să se aşeze iniţial pe culmile domoale. Urme de gospodării se găsesc pe înălţimi, la Padina Ţiganului, Podina Popii, Livada lui Mătasă şi altele. De pe la mijlocul secolului al XIX-lea au început să fie populate şi văile apelor - pe şesurile şi terasele largi, unde se putea face agricultură. Cătunele erau risipite, cu gospodării mari şi izolate. După înmulţirea populaţiei, acestea  s-au divizat între moştenitori, devenind mai mici şi mai dese.  

În prezent comuna Ceahlău cuprinde trei sate: Ceahlău, Bistricioara şi Pârâul Mare. Toate intră în categoria satelor de munte, răsfirate în lungul apelor şi a drumurilor care le însoţesc. Totuşi, se observă şi anumite particularităţi:
■ satul Ceahlău - reşedinţa de comună, cu o populaţie de peste 1.500 locuitori, se desfăşoră pe malurile pârâului Schitu (motiv pentru care s-a numit iniţial satul Schit) şi a numeroşilor lui afluenţi, cu gospodării înguste, dispuse perpendicular pe drum, cu terenul agricol inclus, care se întinde până sub poalele pădurii. În partea dinspre amonte s-a dezvoltat Staţiunea turistică Durău - situată sub Vârful Toaca. Aceasta  atrage mii de turişti anual, în hotelurile şi pensiunile agroturistice existente;
■ satul Bistricioara, cu o populaţie de cca. 800 locuitori, se întinde pe terasele inferioare ale râului cu acelaşi nume, în lungul celor două drumuri paralele, cu terenuri mai drepte, care au permis dispunerea mai adunată a gospodăriilor. Acest sat are condiţii optime de dezvoltare economică diversă;
■ satul Pârâul Mare este o aşezare mai nouă, alcătuită din aproximativ 140 locuitori  strămutaţi din satele dis­părute sub apele Lacului de acumulare. El se întinde în lungul pârâului cu acelaşi nume şi a drumului ce-l însoţeşte, având gospodării rare, cu terenuri arabile reduse;

Comuna Ceahlău, cu o suprafaţă de 9.557 ha, este situată în nord-vestul judeţului Neamţ, aflat în partea central - vestică a Moldovei. Această comună se întinde în zona centrală a Carpaţilor Orientali şi pe Valea mijlocie a Bistriţei. Poziţia geografică a comunei Ceahlău a constituit întotdeauna un factor atractiv şi favorizant pentru dezvoltarea economică şi socială.

Limitele geografice:

■ la nord - Lacul de acumulare Izvorul Muntelui - Bicaz;
■ la est - Obcina Verdelui - culme a Masivului Ceahlău;
■ la sud - Turnu lui Budu, Curmătura Stănilele, Curmătura La Scaune, Obcina Lacurilor;
■ la vest - cumpăna de ape de pe Obcina Târşoasei şi Obcina Boiştei;

Limitele administrative:

■ la nord - comuna Poiana Teiului;
■ la vest - comuna Hangu;
■ la sud si sud-est  - oraşul Bicaz şi comunele Taşca şi Bicazu Ardelean;
■ la vest - comuna Grinţieş;

Poziţia geografică a comunei Ceahlău favorizează circulaţia în toate direcţiile:

■ la nord, pe valea Bistriţei, spre Bucovina,la Vatra Dornei (80 km);
■ la vest, pe valea Bistricioarei, spre Ardeal - la Borsec (40 km) şi Topliţa;
■ la est, pe valea Largului, spre Târgu Neamţ (60 km.) şi laşi (160 km);
■ la sud, pe malul Lacului de acumulare Izvorul - Muntelui, la Bicaz (65 km.), Piatra Neamţ (90 km) şi Bacău    (150 km); pe valea Bicazului - la Cheile Bicazului, Lacul Roşu (90 km) şi Gheorghieni (120 km) sau pe drumul de munte Durău - Izvorul Muntelui - Bicaz (40 km);

 

Cadrul natural

Relieful  muntos cuprinde partea central - nordică a Muntelui Ceahlău, dispusă pe mai multe nivele:
● zona înaltă - intre 1400 m şi maximum - 1.911 m  în Vf.. Ocolaşul Mare, constituită din conglomerate dure, în care s-a format un relief deosebit de variat şi pitoresc: platoul superior de 6 km lungime şi 1 km lăţime, forme piramidale (Vf. Toaca -1.906 m), ruiniforme, sub formă de turnuri, coloane, clăi (Panaghia, Piatra Lată, Piatra Ciobanului, Turnul lui Budu etc), abrupturi mari (sub Ocolaşul Mare şi Ocolaşul Mic), rupturi de pante (pe pârâul Rupturilor ­cascada Duruitoarea, de 30 m înălţime), toate creând o bogăţie şi o frumuseţe peisagistică miri­fică de mare interes şi atractivitate turistică;
● zona mijlocie - Între 1400 m şi 900 m, formată din culmi domoale, acoperite cu păduri şi numite "Obcine" (O. Ţitlicului, O. Boiştei, O. Târşoasei, O. Lacurilor) sau "Picioare" (P. Şchiop, P Calului, Piciorul Poienei, Piciorul lui Bucur, Piciorul Humăriei, Piciorul Ponorului);
● zona joasă - între 600 m şi 900 m este alcătuită din terasele şi luncile pâraielor, care prezintă cel mai mare interes pentru aşezările umane şi agricultură;

Clima este temperat continentală moderată. Staţiile meteorologice care înregistrează caracte­risticile climaterice în cele trei nivele de relief sunt: Ceahlău - sat (640 m), Ceahlău - munte (la cabana Fântanele - 1.240 m) şi la care se înregistrează valori diferite.
În general, este o clima de munte - rece, cu ierni lungi, nebulozitate crescută, precipitaţii bogate, cu o circulaţie atmosferică intensă şi cu multă ceaţă datorată apropierii lacului de acumulare.

Solurile prezintă aceeaşi etajare impusă de relief:
● etajul subalpin este caracterizat prin soIuri cu grosimi reduse, predominând podzolurile primare, bogate în silice, care sunt foarte puţin productive;
● etajul pădurilor de conifere are soiuri mai bogate - brune montane acide de pădure;
● etajul pădurilor amestecate are soiuri brune montane de pădure, favorabile dezvoltării unei vegetaţii bogate, atât arboricole, cât şi ierboase, între care multe fructe de pădure şi ciuperci;
● etajul pădurii de foi oase are soIuri brune de pădure, cu o fertilitate mai ridicată;
● etajul teraselor şi luncilor este cel mai redus, dar deţine solurile cele mai fertile, propice dezvoltării
culturilor de munte;

Apele:
● cele subterane sunt concentrate în grohotişurile de sub abrupturile zonei înalte, formând un ade­vărat rezervor de apă, numit şi "zona obârşiilor" care, prin numeroasele izvoare alimentează pâraiele şi raurile, asigurându-Ie o densitate mare, un debit bogat şi continuu. Există şi izvoare cu ape mineralizate - sulfuroase (pe pârâul Schit), ori sărate (pe Valea Slatinei);
● apele curgătoare: cel mai important a fost râul Bistriţa, care mărginea comuna Ceahlău pe o distanţă de 15 km, dar care din anul 1960 a fost transformat în lac de acumulare;
● ape stătătoare: Lacul de acumulare Izvorul Muntelui - Bicaz, cu o lungime de 35 km are pe malul drept 15 km pe teritoriul comunei Ceahlău;

Parâuri:
Schitu, Rapciunita, Bistricioara si Rupturilor, ultima aflându-se Cascada Duruitoarea (20 m inaltime)

Se crede că dacii au ales Ceahlăul ca munte sfânt, numindu-l Kogheon - Iacaş al zeului Zamolxe (Zamolxis).
Legendele Ceahlăului vorbesc de numeroase evenimente din viaţa dacilor desfaşurate pe aceste locuri. Credinţa străveche a oamenilor că muntele Ceahlău este înzestrat cu puteri divine a străbătut timpurile.
Documentele istorice şi memoria pământului amintesc existenţa pe aceste meleaguri minunate a unui important centru de sihăstrie, cu numeroase lăcaşuri sfinte.
De o deosebită valoare istorică este schitul Durău care datează de la începutul secolului al XVII, când era un schit de maici.  Mai târziu, au venit în locul lor călugări de la schitul Hangu, iar un pomelnic din 1822 menţionează că Durăul se afla sub ascultarea "mănăstirii cea de piatră din vale". Actuala biserică s-a zidit între anii 1830-1835. Pictura din interior executată de Nicolae Tonitza între anii 1935 -1937, îi conferă o deosebită valoare artistică şi turistică. 
Printre personalităţile care au văzut lumina zilei în comuna Ceahlău îi amintim pe Părintele arheolog Constantin Matasă (1878-1971), episcopul Romanului Iftimie Luca, generalul Dumitru Coroamă.

Mărturii arheologice:
■ paleoliticul superior: urmele de locuire, materializate prin unelte de silex, ce au aparţinut vânătorilor, au fost descoperite la: Cetăţica, Cremeniş, Dârţu, Lutărie, Bistricioara, Bofu, Podiş, La Scaune, fiind considerate cele mai vechi mărturii arheologice de pe Valea Bistriţei;
■  neoliticul a lăsat urme cam în aceleaşi puncte, găsindu-se urme de aşezări omeneşti, cu vetre, unelte de piatră cioplită şi resturi ceramice.
■  epoca metalelor şi mai ales perioada geto - dacică este reprezentată prin urme ale unor sălaşe de păstori şi ale unor cetăţui la Hangu, Răpciuni, Altan, care asigurau paza graniţei cu Dacia romană. Dar în acea perioadă, Muntele Ceahlău, numit Kogheonul dacilor, era considerat Munte Sfănt şi locaş al zeilor, unde exista Sihăstria Marelui Preot.
■  epoca feudală este dominată de mărturii ale vieţii religioase - muntele Ceahlău devenind una din­tre cele mai importante vetre de sihăstrie românească. In stâncă sau la suprafaţă au fost construite zeci de sihăstrii şi schituri de lemn. cea mai veche se pare că a fost Sihăstria lui Dragoş (sec XIV?), înlocuită apoi cu Sihăstria Ceahlău, cu hramul la 6 august (dată când se ţinea "Nedeea Ceahlăului" - sărbătoare populară păstrată pană în prezent). Mai amintim sihăstria distrusă de o avalanşă, pe locul căreia s-a ridicat Schitul Cerebuc, ale cărui ruine se mai văd şi azi pe pârâul Izvorul Alb; Sihăstria Hangului (sec. XIV?); Schitul lui Silvestru, pe pârâul Schitu, atestat documentar abia la 1638 şi înlocuit în 1776 cu o biserică de piatră, fortificată şi completată cu locuinţe, pentru a deveni curtea boierilor Cantacuzini, numită Palatul Cnejilor - ale cărui ruine se păstrează şi în prezent, biserica fiind restaurată recent; Schitul Răpciuni, ridicat în  1774 a cărui biserică a fost transferată  la Muzeul Satului din Bucureşti, datorită frumuseţii formei şi a decorului crestat în lemn; Schitul Melania (sec. XVIII), înlocuit la 1802 cu actuala biserică de piatră, numindu-se Schitul Durău şi multe alte schituri con­struite de călugăriţe şi călugări.
Documentele vremii oferă multe date şi despre viaţa laică a oamenilor de pe aceste melea­guri. Ei se ocupau cu creşterea animalelor, lucrul la pădure şi plutăritul şi mai puţin cu agricultu­ra, din cauza suprafeţelor reduse ale "ţarinelor". Într-un document de la 1466 sunt amintiţi plutaşii de pe Valea Bistriţei; în altul de la 1725 se menţionează că ţăranii de aici vindeau la târguri produsele lor:  sucman, cergi, brâie, catrinţe, brânză, lână, miei, cai, var, oale, dohot, obiecte de lemn ...  În catagrafia din anul 1774 se aminteşte că în comuna Hangu (din care făcea parte şi comuna Ceahlău, constituită mai târziu) erau 2 cojocari, 3 ciubotari, 1 butnar, 2 olari, 2 morari, 1 trăistar... Catagrafia din anul 1820 menţionează principalele ocupaţii ale locuitorilor: creşterea vitelor, făcutul cherestelei şi "lucrul mâinilor";
■ epoca modernă şi contemporană cunoaşte o intensă populare şi dezvoltare economică şi socială a zonei prin mărirea vetrelor satelor, modernizarea drumurilor şi mai ales prin amenajarea Staţiunii Durău. Du­pă anul 1989, viaţa monahală s-a dezvoltat, datorită retrocedării bunurilor mănăstireşti şi construirii de lăcaşuri noi de cult, între care cel mai important şi mai impunător este Centrul ecumenic interna­ţional "Daniil Sihastru";

Terenuri agricole:   Total – 3.400 ha

■ arabil – 158 ha
■ păşuni – 1707 ha
■ fâneţe – 1530 ha
■ livezi – 5 ha

Terenuri neagricole:  Total – 6157 ha

■ păduri – 4122 ha
■ ape – 939 ha
■ drumuri – 90
■ construcţii – 108 ha
■ neproductive – 898 ha

Fondul forestier de 4.764 ha reprezintă 50% din suprafaţa comunei, fiind principala resursă economică regenerabilă locală.
Agricultura vegetală se realizează în 937 gospodării ale populaţiei, aproximativ cu 1.400 persoane, ca­re se ocupă numai parţial, în timpul sezonului de vegetaţie. Suprafaţa agricolă este de 3.270 ha, din care 98% reprezintă păşuni şi faneţe. Terenul arabil este numai de 158 ha, cultivându-se cu culturi rezistente la frig (porumb, car­tofi, fasole, etc.).
Zootehnia se realizează de cca.1.500 persoane, în 800 gospodării ale populaţiei, care cresc pes­te 700 bovine, 2.500 ovine, 400 porcine, 3.000 păsări, plus 25 bazine cu peşte şi 250 familii albine.

Principalele activitati industriale:
● industria lemnului (75 gatere), prelucrarea laptelui, comerţ;

Turismul rural/agroturismul, în plină dezvoltare în ultimii ani, dispune de un potenţial natural şi cultural inestimabil. Pentru comuna Ceahlău ca şi pentru întreagă zonă sunt emblematice Muntele Ceahlău şi Parcul Naţional Ceahlău, Lacul de acumulare Izvorul Muntelui - Bicaz, Mănăstirea Durău, Palatul Cnejilor şi altele. Comuna este cunoscută pe piaţa turistică prin Staţiunea Durău.
Statiunea DURĂU, reprezintă o mare atracţie pentru cei dornici de odihnă şi recreere fiind reprezentativă pentru judeţul Neamţ.
Are o capacitate mare de cazare, asigurată de hoteluri, pensiuni, popasuri turistice şi gospodării atrase în cicuitul agroturistic, la care se adaugă cabanele Fântanele şi Dochia din masivul Ceahlău.
În anul 1995 a fost dat în folosinţă Centrul  Pastoral-Cultural “Daniil Sihastru” care dispune de 5 vile pentru cazare şi o modernă sală de mese. Centrul are şi două apartamente, special amenajate pentru persoane oficiale şi însoţitori.
Există condiţii de amenajare în stil popular a unor spaţii turistice, care pot contribui la atragerea unui număr mai mare de turişti în zonă.

Număr unităţi de învăţământ: 3
Grădiniţe: 2

Cabinetul de informatică al Şcolii din satul Ceahlău

Cămine culturale: 2
Muzee: 1
Biblioteci: 1

ELEMENTE DE PATRIMONIU CULTURAL – ARTISTIC

Monumente istorice şi de artă, lăcaşe de cultură şi case memoriale cu valoare de patrimoniu, alte obiective:
(p) Biserica de lemn "Sf.  Voievozi (1775) din satul Ceahlău;
(p) Biserica de lemn "Sf. Ana" (1830) din satul Ceahlău;
(p) Palatul Cnezilor din satul Schitu (sec.XVI);
Schiturile Durău,Rapciuniţa şi "Ştefan cel Mare" de pe Muntele Ceahlău;
Centrul Cultural pastoral "Danill Sihastrul" (1992);
(P) patrimoniu cultural
Religie: Biserica ortodoxă: - 2482 ; Biserica romano - catolică: - 6 ; alte culte: - 2
Cultura populară, etnografie şi folclor
  - Muzeul etnografic din satul Ceahlău pastrează dovezi ale tradiţiilor şi obiceiurilor localnicilor;
  - Sărbatoarea anuală (6 august) a Muntelui Ceahlău;
  - Obiceiuri tradiţionale de Anul Nou;

 

Casă tradiţională din satul Ceahlău	Interior muzeu
Interior muzeu	Trofeu
Trofeu	Pictura Nicolae Tonitza - Mănăstirea Durău
Obiceiuri de iarnă (Ursul)	Formaţia de Obiceiuri de Iarnă - Ceahlău
Obiceiuri de iarnă (Capra)	Copii îmbrăcaţi tradiţional
Biserica de lemn din satul Bistricioara	Obiceiuri de Iarnă
Fetiţă îmbracată tradiţional	Fetiţă îmbracată tradiţional
Biserica Palatul Cjnejilor	Mănăstirea Durău

               PARCUL  NAŢIONAL  CEAHLĂU

Definiţie
■ Parcul Naţional Ceahlău este o arie naturală protejată al cărui scop este protecţia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiintifice, educative, recreative şi turistice. Managementul parcului naţional asigură menţinerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecţia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice şi a diversitătii biologice în condiţii de stabilitate ecologică, prevenirea şi excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosinţelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit.

 

Înfiinţare şi funcţionare:
          Legea  5 / 06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate.
■ O.U.G. 236 / 24.11.2000 , aprobată si completată prin Legea 462 / 18.07.2001, modificată şi completată prin Legea 345 / 19.07.2006, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice;
■ H.G. 230 / 04.03.2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora;
■ Regulamentul de functionare şi Planul de management al Parcului Naţional Ceahlău
- Administratorul Parcului Naţional Ceahlău este Consiliul Judeţean Neamţ conform Contractului de Administrare 821 – MMGA – 31.05.2004 prin Serviciul de Administrare al Parcului National Ceahlau constituit in baza H.G. 230 / 04.03.2003;

 

Informaţii despre Parcul Naţional Ceahlău şi ariile naturale protejate incluse în parc

■ Parcul Naţional Ceahlău se întinde pe raza judeţului Neamţ în Masivul Ceahlău pe o suprafaţă de 7.742,5 Ha. În cadrul Parcului există:

• Rezervaţia botanică – Polita cu Crini.
• Rezervaţia ştiintifică – Ocolaşul Mare.
• Monumentul naturii – Cascada Duruitoarea.
• Aria specială de protecţie avifaunistică care depaşeşte limitele parcului.

■ Flora este reprezentată de 1840 specii de plante inferioare, 1007 specii ( plus 21 de hibriz ) şi 206 subspecii de plante superioare.
■ Fauna se caracterizează printr- o mare diversitate de elemente şi este formată din 17 specii de peşti, 10 specii de amfibieni, 8 specii de reptile, 70 specii de păsări şi 30 specii de mamifere.

 

Căi de acces

Vecinătăţi ale Parcului Naţional Ceahlău

■ Localiţătile situate în vecinătatea Parcului Naţional Ceahlău:

1. oraşul Bicaz cu localiţătile componente: Capşa, Dodeni şi Izvorul Muntelui şi satele Izvorul Alb, Secu şi Potoci;
2. comuna Ceahlău cu satele componente: Ceahlău - reşedinţă de comună, Bistricioara, Pârâul Mare. Din punct de vedere administrativ comuna Ceahlău are în componenţă şi staţiunea Durău;
3. comuna Bicazul Ardelean cu satele componente:  Bicazul Ardelean - reşedinţă de comună ,Telec şi Ticoş;
4. comuna Taşca cu satele componente: Taşca – reşedinţă de comună, Hamzoaia, Neagra, Ticoş – Floarea, Neagra.

 

Reguli de vizitare ale Parcului Naţional Ceahlău ( P.N.C. )

■ este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul P.N.C. Excepţie fac locurile special amenajate - campări şi locuri de popas.
■ este interzisă tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale sau de către alte persoane.
■ este interzisă distrugerea, degradarea sau colectarea fără acordul administraţiei parcului a ciupercilor, plantelor, animalelor şi a oricăror eşantioane naturale din P.N.C.
■ este interzisă cu desăvârşire organizarea de discoteci sau alte manifestări zgomotoase în aer liber
care pot influenţa negativ mediul înconjurător.
■ camparea pe teritoriul P.N.C. Se face numai după achitarea taxei de campare, în locurile special amenajate şi marcate.
■ aprinderea focului pe teritoriul P.N.C. este interzisă.
■ accesul câinilor în P.N.C. Este permis numai în condiţiile în care sunt ţinuţi în lesă.
■ este interzisă distrugerea, degradarea sau însuşirea panourilor indicatoare sau informative
precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe terasele turistice.
■ accesul / vizitarea Parcului Naţional Ceahlău se face după achitarea taxei.

Conform H.C.J. Neamţ nr.: 161 din 21.12.2006 Serviciul de Administrare al Parcului Naţional Ceahlău aplică urmatoarele taxe:

Taxa de intrare în perimetrul zonei protejate
■ adulţi:                                                                                                 7 lei / persoana
■ copii, elevi, studenţi, militari în termen, pensionari                              3,5 lei / persoana

Taxa de campare:                                                                                  10 lei / cort / zi

 

 

TRASEE  TURISTICE  DIN  P.N.C.
                  

Traseul nr. 1: Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Curmatura Lut Roşu (1020 m) - Cabana Dochia (1750 m)

■-Marcaj: banda albastră
■-Durata de parcurgere: 3h 30min
■-Distanţa de parcurs: 6 km
■-Diferenţa de nivel : 953 m

Observaţii:
- practicabil tot timpul anului
- între Cabana Izvorul Muntelui şi drumul judetean 155 F, marcajul este punct albastru
- grad mediu de dificultate

Traseul nr.2: Cabana Izvorul Muntelui (797 m) - Stanca Dochiei (1185 m) - Jgheabul cu Hotar-Cabana Dochia (1750 m)

■-Marcaj: triunghi albastru
■-Durata de parcurgere: 3h 30min- 4 h
■-Distanţa de parcurs: 7,5km
■-Diferenţa de nivel: 953 m

Observaţii:
- între Cabana Izvorul Muntelui şi drumul judeţean155F, marcajul este punct albastru.
- grad mediu de dificultate

Traseul nr.3: Cabana Izvorul Muntelui(797m) - Poiana Maicilor (1328m) - Cabana Dochia (1750 m)

■-Marcaj: banda roşie
■-Durata de parcurgere: 6 – 7 h
■-Distanţa de parcurs: 9 km
■-Diferenţa de nivel: 953 m

Observaţii:
- interzis pe timpul iernii
- grad mare de dificultate

Traseul nr.4: Staţiunea Durău (800 m) - Cabana Fântanele (1220 m) - Cabana Dochia (1750 m)

■-Marcaj: banda roşie
■-Durata de parcurgere: 3h - 3h 30min
■-Distanta de parcurs: 7,5 km
■-Diferenta de nivel: 950 m

Observaţii:
- grad mediu de dificultate
- de la Cabana Fântanele se poate ajunge în Poiana Viezuri (Traseul nr.5), urmând   un traseu marcat cu triunghi galben

Traseul nr.5:Statiunea Durău (800 m) - Poiana Viezuri (1195 m) - Cascada Duruitoarea - Cabana Dochia (1750 m)

■-Marcaj: cruce roşie
■-Durata de parcurgere: 4h 30min - 5h
■-Distanţta de parcurs: 7,5 km
■-Diferenţa de nivel: 950 m

Observaţii:
- grad mediu de dificultate
- iarna, traseul este practicabil doar până la Cascada Duruitoarea
- din Poiana Viezuri se poate ajunge la Cabana Fântanele (traseul nr.4), urmand un traseu marcat cu triunghi galben

Traseul nr.6:  sat Neagra (540 m) - Curmatura Varatec (1363 m) - Poiana Maicilor (1326 m) - Cabana Dochia(1750 m)

■-Marcaj: cruce albastra
■-Durata de parcurgere: 6 - 7h
■-Distanţa de parcurs: 14 km
■-Diferenţa de nivel: 1210 m

Observaţii:
- grad mare de dificultate

Traseul nr.7: Bicazul Ardelean (580 m) – Telec (680 m) - Curmatura Stanile (1420 m) - Cabana Dochia (1750m)

■-Marcaj: banda albastra
■-Durata de parcurgere: 7-8h
■-Distanţa de parcurs: 17km
■-Diferenţa de nivel: 1170m

Observaţii:
- grad mare de dificultate

Pentru hartă şi alte detalii: www.ceahlaupark.ambra.ro

Dotări tehico-edilitare:

■ Căi de comunicaţii:
■ Căi rutiere:
                        - comunale - 34 km
                        - judeţene - 24 km
Atât legătura cu centrul judeţului cât şi cu oraşele apropiate este asigurată.
■ Telefonie: Reţea nouă Digital Alcatel R.R.

Echipare tehnico-edilitară (reţele publice):

■ Alimentare cu apă - reţea în lungime de 7,8 km în satele Ceahlău şi Bistricioara
■ Canalizare - reţea în lungime de 2,8 în Staţiunea Durău cu Staţie de epurare
■ Electricitate - 100%

Unităţi de prestări servicii către populaţie:

■ CEC - 2
■ POŞTĂ - 2
■ STAŢII PECO - 1
■ ALTE UNITĂŢI - 8

Sănătate:

■ SPITALE - 1
■ FARMACII - 3
■ DISPENSARE - 1
■ DISPENSAR VETERINAR - 1

Spitalul din comună este o secţie a Spitalului din oraşul Bicaz, construit  în anul 1958  pe locul spitalului demolat  odată cu începerea lucrărilor la Barajul lacului de acumulare Bicaz.